Pescuit sportiv în Delta Dunării
Pensiunea Solunar în Chilia Veche

CHILIA VECHE, Insulă de linişte în "împărăţia apelor"

"CEL CARE VEDE DELTA, ÎNŢELEGE SINGURĂTĂŢILE AFRICII" (M. SADOVEANU)

- Bătrânul Danubius, cel pe care antichitatea l-a zeificat, l-a considerat râu sfânt, regele apelor curgătoare, se ramifică în trei braţe după cele 2857 de km parcurşi şi se revarsă în Marea Neagră.
Era puternic şi fălos pe parcursul drumului, a înghiţit apa altor o sută treizeci de râuri, a spălat malurile a şapte ţări şi cincizeci de oraşe, totuşi, când ajunge în Deltă, îşi pierde definitiv identitatea, numele. Dar înainte să-şi încheie existenţa ca o fiinţă vie, dă naştere celei mai încântătoare minunăţii ale naturii, Deltei Dunării.

- Apa dulce, mâloasă, nisipoasă a râului se revarsă asupra apei curate, sărate a mării, dar nu se amestecă în ea imediat. Din cele aproximativ patruzeci de milioane de tone de aluviuni ce se tansportă anual, s-a născut acel teritoriu de aproximativ 434.000 de hectare, ce se numeşte Delta Dunării, adică ţinutul dintre cele trei braţe ale fluviului, braţul Chilia, Sulina şi Sfântu-Gheorghe şi zona complexului de lagune Razelu-Goloviţa-Zmeica-Sinoe, aflată la sud de braţe.

-Privită din avion, Delta pare o imensă mare de stuf, împăjejănită de poteci de apă întortocheate şi canale înguste, ici-colo câte un grind, dune, ghioluri, apoi stăvilare, bălţi. Este "împărăţia apelor", a bălţilor, a păpurişului, a luncilor de tamarix. Nu e de mirare că în acest ţinut uriaş trăiesc doar aproximativ 150.000 de oameni în două oraşe (Tulcea şi Sulina) şi în 15 aşezări rurale, unde îndeletnicirea principală a oamenilor este pescuitul.

- Populaţia Deltei Dunării este de mai multe etnii: nu numai păsările migratoare venite din multe colţuri ale lumii, ci şi oamenii de diferite naţionalităţi şi-au dat aici întâlnire de-a lungul secolelor, acomodându-se condiţiilor naturale, supravieţuind inteligent în captivitatea apelor (români, turci, tătari, greci, ruşi, caraci, lipoveni, macedoni, etc.).
În pădurile nestrăbătute de stuh, în vecinătatea apei dătătoare de viaţă şi hrană modul de viaţă a oamenilor deltei nu prea s-a schimbat de-a lungul timpurilor: pescuiesc, vânează, cresc animale, umblă cu bărci. Sunt copiii vântului şi ai valurilor, poartă în adâncul firii libertatea copiilor naturii. Citesc ca dintr-o carte deschisă taina cerului înstelat, a păpurişului fără fund, a parfumului bălţilor, a coloritului penelor de păsări, a exuberanţei plantelor.

- Clima Deltei-Dunării este temperată, semiaridă, specifică stepelor pontice, influenţată deopotrivă de cea a Mării Negre. Durata de strălucire a soarelui este mare, media multianuală fiind de 2250 de ore, dar poate ajunge chiar la 2600 de ore în anii cu nebulozitate redusă. Meddile pe 90 de ani relevă că sunt 142 zile de vară, 60 zile de iarnă, iar primăverile şi toamenele cu durată aproape egală. La Sulina aceleaşi medii multianuale indică 145 zile de vară, şi numai 15 zile de iarnă, iar primăverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).

- Vegetaţia Deltei-Dunării. Este Ţara Stufului, predomină vegetaţia de mlaştină stuficolă, care ocupă cca 78% din suprafaţa totală. Principalele specii, stuful, papura, rogozul se amestecă cu salcia pitică şi de alte specii specifice bălţilor. Sub presiunea apelor se formează plaurul, acest strat gros de împletitură de rizomi de stuf şi de rădăcini ale altor plante acvatice care se desrpinde de fundul ghiolurilor şi bălţilor, transofmându-se în insule plutitoare de diferite mărimi. Vegetaţia plaurului diferă de restul stufăriilor: alături de stuful gros şi înalt creşte rogozul, menta, feriga de apă, cucuta de apă, troscotul, salcia pitică, plantele agăţătoare Calystegia sepium, Solanum dulcamara.Dacă omul urcă într-o lotcă înnegrită de timp şi vâsleşte ore în şir pe luciul canalelor întortocheate, răzbeşte pe cărări tăinuite şi nebănuite pline de nuferi, liane, crini. Grădină acvatică de flori plămădită de jocul bizar al naturii.
Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop. În grindul Letea cresc păduri de stejar brumăriu, de stejar pedunculat cu triunchiuri seculare

- Fauna Deltei-Dunării. Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic: aici vieţuieşte 98% din fauna acvatică europeană, ăntreaga faună de odonate, de lepidoptere acvatice şi de moluşte gasteropode de Europa, şi tot aici îşi găsesc refugiu şi mamifere ca porcul mistreţ, câinele enot, bizanul, lutra, elanul, hermina, noriţa, nurca, vidra, viezura etc. Păsările sunt cele care au creat faima Deltei, cunoscută încă de la ănceputul secolului ca un paradis avian. 327 de specii se întâlnim aici, dintre care 218 specii cuibăresc aici, 109 specii doar trec aici pe diferite perioade de toamnă, iarnă şi primăvară. Mii de cufundari, corcodei, furtunaşi, pelicani, cormorani, lebede, stârci, silvii, mierle, ciocănitori, măcălendri, grauri, piţigoi, gaie, acvile, vulturi, fazani, muscari, cinteze, potârniche, prepeliţe, berze, lăstuni, cocori, guguştiuci, egrete, huhurezi, pescăruşi, şorecari, raţe, nagâţi, călifari şi alte minunăţii cu pene cuibăresc, pescuiesc, zboară şi produc zgomot infernal avocând atmosfera specifică altor ere geologice.

- Delta este imperiul peştilor, bucuria pescarilor pentru că aici sunt prezenţi cca 150 de specii de peşti. Mii de legende pescăreşti s-au născut de-a lungul secolelor despre moruni, nisetri, scrumbii de Dunăre, somni, ştiuci, şalăi, crapi, avaţi, morunaşi, plătici, păstrugi şi multe altele.
Din ele se pregăteşte renumitul borş de peşte. Pentru patru persoane pui 1 kg de peşte gras (nisetru, somn, scrumbie, păstrugă), 1 kg de peşte slab (salău, ştiucă, avat) într-o oală mare, cu borş acru ori cu cvas cu o căpăţână de ceapă, doi cartofi, niţică ţelină, leuştean, roşii, usturoi şi sare.

- Peşte, vânat, mâncare specială, linişte, pace, adevărată şi fertilă solitudine găseşte turistul sosit în Deltă, la Chilia Veche, aşezarea cea mai veche şi cea mai spectaculoasă a Braţului de Nord al Dunării. Braţul Chilia se bifurcă la aproximativ 10 km de oraşul Tulcea, la Ismail, apoi şerpuieşte încă 104 km pătraţi spre mare, ca acolo să se reverse în ea prin câteva zeci de ceataluri. Denumirea Chiliei, după unele izvoare, provine din numele lui Achileu. Conform legendei, după ce a fost ucis de Paris, Achileu a fost dus de mama sa, zeiţa Thetis pe insula Lence, care după unii ar fi actuala Insula Şerpilor din Marea Neagră. Trecutul istoric al Chiliei este variat: a fost domeniul bizantinilor, a fost subjugat de genovezi, era ţinta luptelor moldovenilor, a muntenilor, era al sultanului turc, al ţarului rus, până şi al garnizoanelor lui Ioan de Hunedoara. Astăzi trăieşte viaţa liniştită a localnicilor, care se ocupă cu agricultură, creşterea animalelor, pescuit şi îi primesc cu prietenie ospitalieră pe turişti.

DESPRE SAT, PENSIUNE

- Se pot face escapade în rezervaţiile naturale (16 la număr) cu caracteristice morfohidrografice specifice şi cu originală floră şi faună:
1. rezervaţia Roşca-Buhaiova-Hrecisca are 15.400 ha, se găseşte în jurul lacului Matiţa, între grindurile Letea şi Chilia. Aici cuibăreşte cea mai mare colonie de pelicani din Europa, colonie de egrete, lopătari, stârci galbeni, tot aici se află pădurea Letea, unică în Europa, cu sleauri de silvostepă, cu stejarr brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător şi plante agăţătoare.
2. Rezervaţia Perişăr-Zătoanele are 14.200 ha, în estul lacului Dranov la sud de Sf. Gheorghe. Aici cuibărec cele mai multe lebede, pelicanul creţ, etc.
3. Rezervaţia Periteaca-Leahovam- 3900 ha, situată în complexul lagunar Razehu-Sinoe, pe grinduri nisipoase, este cea mai populată regiune cu păsări de coastă. La fel de interesante sunt şi celelalte rezervaţii: Caraorman, Popina, Uzlina, Grindul Lupilor şi altele.

Iarna în Deltă

"În anii în care ouăle ciorilor crapă de ger, începe să prindă şi apa mării o pojghiţă de gheaţă de-a lungul coastei. Sloii aduşi de fluviu se strâng în jurul gurei, orizontul devine glacial. Totul e ca o regiune polară, atâta vreme cât suflă Crivăţul din stepele ruseşti." (Jean Bart - Europolis)

Primăvara în Deltă

"Puhoaiele se umflă. Păpurişul verde prinde a încolţi. Răchitele bătrâne îşi scutură pletele în vânt. Miriadele de gâze foiesc iarăşi în stoluri. Felurite soiuri de zburătoare fâlfâie deasupra pădurilor de stuf. Începe viaţa misterioasă a bălţii. Reînvie Delta - paradisul păsărilor." (Jean Bart - Europolis)

Vara în Deltă

"Cum am ieşit în lungul Dunării, printre luncile cele mari de sălcii, am înţeles că intrăm în altă viaţă, ori într-un basm. În plaurul plutitor, adică în pământul nou alcătuit din aluviuni, stuhuri, plante şi tot ce adună şi preface moartea - o viaţă nouă şi înfrigurată fremăta. Plante necunoscute scânteiau în soare. Pajura ţipa sus în cer, mai aproape de noi pluteau şi vâsleau lebedele şi cormoranii. Lopătari albi se înşirau pe deasupra trestiilor. Din scorburi bîtrâne de sălcii tresăreau egrete graţioase - ca nişte bucăţi de zăpadă înaripată. Şi raţele, şi gâştele şi bâlanii, şi cocrii, şi becaţele şi pescăruşii de felurite neamuri..." (Mihail Sadoveanu - Mirajul)

Toamna în Deltă

"Se apropia sunând ploaia. Venea împotriva noastră ca un păienjă. Sălcii, liane, papură şi trestii sticleau de un râs real, pe care-l simţeam şi-n mine. Toate lighioanele bălţii de la adâncuri suiau în zigzaguri spre acele de fulgere ale ploii. Erau mii de crustacee de toate mărimile, neclasate încă de naturalişti, de culorile şi de desenurile cele mai surprinzătoare. Erau peşti care treceau în şiraguri fugind de gurile de balaur ale ştiucilor. În sfârşit peşti formaţi deplin - mari cât palma, alţii mai mari - ochene cu ochii cercuiţi roşu, linii aurii, caraşi cu reflexe de argint, crapi bătrâni cu solzii ruginiţi. Scoici deschise, melci de apă, lipitori şi şerpi - întreaga faună, fără număr, fiica mâlului primordial, se frământa într-o monstruoasă bucurie, într-o neagră şi inconştientă bucurie, sub tremurul ploii călduţe. Era bucuria vieţii şi a morţii şi a transformării necontenite.

(Mihail Sadoveanu - Împărăţia apelor)